Călătoria în timp și notația pe tabla de șah

De ceva timp mă tot gândesc la cum conduce Dumnezeu lumea aceasta. E un mare paradox: pe de o parte trebuie să nu îngrădească libertatea nimănui, pe de altă parte trebuie să intervină secundă de secundă în lume pentru a limita faptele și intențiile rele ale oamenilor.

Mi-ar place să fiu alături de El să-mi explice cum reușește să păstreze un echilibru între noi, cum încă trăim pe pace, deși există atât de mult rău în sufletele noastre și implicit în lume. Mi-ar place să stau cu El „sus” la „pupitru de comandă” să-mi descrie gândurile oamenilor, intențiile lor, idealurile, talanții pe care i-au primit, puterea pe care o au, schimbările prin care vor trece, evoluțiile statelor, a economiei, migrațiile popoarelor…

Aș vrea să văd cum îi inspiră pe oameni spre a crea, spre frumos, spre muzică, pictură, sculptură, literatură, teologie, știință… spre cele nevăzute ale lumii și sufletului nostru.

Mi-ar place să-mi arate de ce ia anumite decizii în anumite momente. Aș vrea să-mi ilustreze cum deciziile Lui asupra cursului vieții unor persoane afectează viețile întregii omeniri.

Aș vrea să-mi arate trecutul și să mi-l explice, ca să pot înțelege mai bine prezentul. Aș vrea să-mi arate și viitorul ca să pot ști ce urmează, și să conștientizez apoi ce consecințe au faptele noastre din prezent.

Ce fascinant! Să conduci o populație de 7 miliarde de oameni! Să știi permanent ce este în gândul fiecăruia, să știi viața și personalitatea fiecărui om! Să ai grija de tot regnul animal, de toate plantele, de ape, de vânturi, de precipitații, de tot ce mișcă pe planeta asta și în Univers! Câte conexiuni incredibil de complicate apar atunci când oamenii interacționează între ei, și în același timp cu natura, animalele, vremea și Universul nostru. Ce Inteligent și ce Bun este Creatorul nostru!

Mi-ar place să aflu Adevărul, să aflu toate secretele lumii de la început și până astăzi.. toate tainele Creației.

Totul e posibil și sunt sigur că Dumnezeu nu are nimic de ascuns, și mai sunt sigur că Dumnezeu a descoperit multe din lucrurile pe care mi le doresc eu, altor oameni pe acest pământ, în special celor cu viață sfântă.

Dacă vi se pare că dorințele mele sunt obrăznicii, atunci amintiți-vă că omul a fost creat să fie dumnezeu, dar nu după ființă, ci prin participare. Omul poate avea acces la toată viața Sfintei Treimi, împărtășindu-se continuu de Ea, dar nu-i poate lua locul. Omul poate fi dumnezeu, în comuniune permanentă cu Dumnezeu – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

 “Prin natura sa, omul are posibilitatea reală de participare la o viaţă dumnezeiască. Însăşi natura lui cere această participare, care, în final, se încoronează cu îndumnezeirea. Ca făptură sau creatură a lui Dumnezeu, în om există acea raţiune după care el a fost proiectat de Dumnezeu şi în virtutea căreia există şi se mişcă. Este o tendinţă din partea omului şi o atracţie din partea lui Dumnezeu, care nu pot fi separate una de alta.” (Pr. Conf. Dr. Constantin I. Băjău, “Relaţia Dumnezeu-om în teologia Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae”, Revista Teologica, nr.1/2012, p.72-96).

Mai am o dorință, pe care am scris-o în titlu, care au avut-o și o au și mulți alți oameni pe acest pământ: mi-ar place să călătoresc în timp, să văd cum au trăit oamenii în alte epoci. Bine știind că Dumnezeul nostru este Atotputernic și nimic nu este cu neputință la El, așa cum spune Domnul Hristos în Evanghelie (Luca 1, 37), atunci sunt sigur că El ne-ar putea trimite spre o călătorie în timp.

Astăzi există posibilitatea înregistrării video pentru a ilustra momente la care noi n-am putut participa fizic. Prin urmare și Dumnezeu ne-ar putea arăta materiale video (câte vreme noi! nelimitate! are spațiu destul pe hardurile Sale!) cu epocile anterioare. Sunt sigur că Dumnezeu poate crea instant un Youtube al istoriei lumii de la început și până astăzi, iar noi să vizualizăm ce moment al istoriei dorim, indiferent dacă e din viața publică sau din viața de familie a oamenilor.

Problema cu materialele video este că, deși ne ajută să vedem ce s-a întâmplat într-un anumit moment, nu ne dau posibilitatea să înțelegem atmosfera acelor vremuri. Nu putem mirosi, nu putem pipăi sau simți ceea ce vedem. Filmul este o formă de participare la o lume anterioară, dar nu una desăvârșită, ci cu multe limitări.

De aceea, pentru o mai bună înțelegere a epocilor trecute, e firesc să-i cerem lui Dumnezeu să călătorim în timp în mod real, adică să ne trimită și fizic în acele vremuri, ca experiența noastră istorică să fie cât mai puternică. Totuși apare o primă problemă: trecutul istoric este un complex de fapte și consecințe ale alegerilor oamenilor și ale alegerilor lui Dumnezeu, prin urmare prezența noastră în timp n-ar trebuie să afecteze deloc ceea ce s-a întâmplat, pentru că altfel Dumnezeu ar îngădui să rescrie artificial faptele noastre… călcând libertatea pe care chiar El a dăruit-o omului. Deci, dacă Dumnezeu ar permite o astfel de călătorie, ar fi doar ca o vizită într-un muzeu, într-un castel, în care ceilalți să nu sesizeze prezența noastră, iar noi să nu putem face nimic pentru a influența alegerilor lor.

Totuși, dacă fiind în timpul călătoriei noastre în timp, i-am fi spus lui Dumnezeu:

„Doamne, dar dacă Ștefan cel Mare nu ar fi câștigat bătălia de la Podul Înalt, ce s-ar fi întâmplat?” sau „Dacă Sfântul Împărat Constantin nu ar fi dat acel edict de libertate a creștinilor, cum ar fi evoluat Biserica Ta?”. „Dacă Marx și Engeles n-ar mai fi scris lucrările lor despre societatea socialistă, cum ar fi arătat comunismul?”. “Dacă Hitler și Stalin ar fi primit altă educație în familie, cum ar fi arătat Europa astăzi?”. „Dacă Adam n-ar fi păcătuit, ce fel evolua omenirea?”. “Dacă n-ai fi amestecat limbile oamenilor la Turnu Babel, cum ar fi arătat națiunile astăzi?”

Sunt sigur că Dumnezeu poate să ne arate aceste lucruri, chiar dacă suntem încă în cursul istoriei, în mrejele curgerii timpului. Haideți să vedem un exemplu, ca să înțelegeți mai bine la ce mă refer.

Gândiți-vă la o partidă de șah care se află deja la mutarea 50. Pe tablă jucătorul cu piesele albe a mutat de 50 de ori piesele sale, iar cel cu piesele negre, tot de 50 de ori. În circuitul național și internațional al campionatelor de șah fiecare mutare a unui jucător este notată, din mai multe motive:

• pentru a nu exista discuții între adversari în legătură cu așezarea pieselor pe tablă într-un anumit moment;

• dacă un jucător dărâmă din greșeală una sau mai multe piese de pe tablă, așezarea lor să fie ușor de refăcut și jocul să continue;

• pentru ca după terminarea partidei, fiecare jucător să poate relua mutările făcute și să analizeze ce a făcut bine și ce a greșit.

• partidele notate ale marilor șahiști rămân adesea drept model de studiu pentru viitori învățăcei, sau chiar pentru formularea unor noi teorii și scheme ale jocului de șah.

Tabla de șah este lumea noastră în care trăim, așezarea pieselor pe tablă la un anumit moment al partidei sunt alegerile noastre care ne-au dus în acea poziție. Dumnezeu este arbitrul care notează fiecare mutare (alegere). Mișcările pieselor de șah pe tablă descriu timpul lumii noastre. Dumnezeu, ca arbitru, este în afara partidei, este în afara timpului, este veșnic și ne-limitat în vreun fel de constrângerile timpului. El poate oricând să ne arate cum ar fi evoluat partida de șah dacă noi am fi „mutat” altfel, chiar dacă partida este în curs de desfășurare. Dar cum?

Arbitru de șah ne poate da în câteva secunde, o copie xerox sau virtuală a notațiilor făcute în partida de șah, până la acel moment de cei doi jucători, iar noi putem replica mutările lor pe o altă tablă de șah, cu alte piese. Un antrenor ne poate arăta în acest timp care au fost mutările cheie ale partidei, ce greșeli s-au făcut și ce urmează probabil să se întâmple. Iar asta, nu uitați, chiar în timpul desfășurării partidei celor doi jucători, care poate dura câteva ore!

Prin urmare la aceeași partidă de șah nu participă doar 3 persoane: jucătorii și arbitrul, ci și alte persoane care „off the record” sau “la rece” pot replica mutările lor, pot intra în mintea lor prin prisma alegerilor pe care le-au făcut jucătorii, pot schimba așezarea pieselor că să înțeleagă mai bine ce motivație au avut jucătorii pentru a muta în acel fel, sau ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi mutat diferit.

La fel poate face și Dumnezeu cu vizita noastră în timp. Ne poate trimite în alte epoci cu adevărat. Noi putem vizita în mod real acele vremuri, putem chiar să-i cerem lui Dumnezeu să ne arate care ar fi fost cursul lumii dacă oamenii ar fi făcut alte alegeri, la fel cum antrenorul de șah schimbă așezare pieselor ca să arate ucenicilor săi ce s-ar fi întâmplat dacă jucătorii mutau altfel. Dar toate acestea, nu uitați! fără să intervină asupra istoriei în curs, asupra „partidei de șah” care este încă în desfășurare.

Concluzia: Putem călători în timp, căci la Dumnezeu nimic nu este cu neputință. Putem vedea ce s-ar fi întâmplat dacă oamenii ar fi fost altfel, dacă ar fi făcut binele, dacă ar fi ascultat de Dumnezeu.

De fapt, noi chiar și astăzi călătorim în timp vizionând fotografii, filme, citind cărți, pipăind lucruri făcute în trecut, mirosindu-le, și gustând vinuri de zeci și sute de ani. Călătorim în timp rememorând în noi înșine evenimente care ne-au marcat. Călătorim în timp atunci când vedem lucruri sau persoane care ne aduc aminte de fapte trecute, de persoane din trecut, etc. Însă călătoria noastră este una parțială, limitată, nedesăvârșită…

Dumnezeu poate compensa toate aceste minusuri, poate completa toate aceste lipsuri, refăcând o întreagă lume, așa cum prin notația unei partide de șah jucate acum mult timp, se poate reface atmosfera și tensiunea înfruntării dintre doi mari jucători.

Doamne ajută!

(Claudiu Balan)

Advertisement