Călătoria în timp și notația pe tabla de șah

De ceva timp mă tot gândesc la cum conduce Dumnezeu lumea aceasta. E un mare paradox: pe de o parte trebuie să nu îngrădească libertatea nimănui, pe de altă parte trebuie să intervină secundă de secundă în lume pentru a limita faptele și intențiile rele ale oamenilor.

Mi-ar place să fiu alături de El să-mi explice cum reușește să păstreze un echilibru între noi, cum încă trăim pe pace, deși există atât de mult rău în sufletele noastre și implicit în lume. Mi-ar place să stau cu El „sus” la „pupitru de comandă” să-mi descrie gândurile oamenilor, intențiile lor, idealurile, talanții pe care i-au primit, puterea pe care o au, schimbările prin care vor trece, evoluțiile statelor, a economiei, migrațiile popoarelor…

sahul-vietii

Aș vrea să văd cum îi inspiră pe oameni spre a crea, spre frumos, spre muzică, pictură, sculptură, literatură, teologie, știință… spre cele nevăzute ale lumii și sufletului nostru.

Mi-ar place să-mi arate de ce ia anumite decizii în anumite momente. Aș vrea să-mi ilustreze cum deciziile Lui asupra cursului vieții unor persoane afectează viețile întregii omeniri.

Aș vrea să-mi arate trecutul și să mi-l explice, ca să pot înțelege mai bine prezentul. Aș vrea să-mi arate și viitorul ca să pot ști ce urmează, și să conștientizez apoi ce consecințe au faptele noastre din prezent.

Ce fascinant! Să conduci o populație de 7 miliarde de oameni! Să știi permanent ce este în gândul fiecăruia, să știi viața și personalitatea fiecărui om! Să ai grija de tot regnul animal, de toate plantele, de ape, de vânturi, de precipitații, de tot ce mișcă pe planeta asta și în Univers! Câte conexiuni incredibil de complicate apar atunci când oamenii interacționează între ei, și în același timp cu natura, animalele, vremea și Universul nostru. Ce Inteligent și ce Bun este Creatorul nostru!

Mi-ar place să aflu Adevărul, să aflu toate secretele lumii de la început și până astăzi.. toate tainele Creației.

Totul e posibil și sunt sigur că Dumnezeu nu are nimic de ascuns, și mai sunt sigur că Dumnezeu a descoperit multe din lucrurile pe care mi le doresc eu, altor oameni pe acest pământ, în special celor cu viață sfântă.

Dacă vi se pare că dorințele mele sunt obrăznicii, atunci amintiți-vă că omul a fost creat să fie dumnezeu, dar nu după ființă, ci prin participare. Omul poate avea acces la toată viața Sfintei Treimi, împărtășindu-se continuu de Ea, dar nu-i poate lua locul. Omul poate fi dumnezeu, în comuniune permanentă cu Dumnezeu – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

Continue reading

Posted in Uncategorized | 5 Comments

Regele – piesa care dă sens lumii fascinante a jocului de șah

Regele pe tabla de șah este o piesă aparte din două motive: nu poate fi capturat niciodată și toată strategia jocului gravitează în jurul lui. Finalitatea ultimă a unei partide de șah este încolțirea regelui adevers, prin protejarea regelui propriu. Paradoxal, deși regele are o putere scăzută de atac, este cea mai apărată piesă de pe tablă, stând încă de la începutul jocului în centrul redutei militare, flancat puternic din toate părțile.

Fără rege jocul de șah nu ar avea sens și nici finalitate. Toate piesele de pe tablă se raportează în acțiunile lor, direct sau indirect către regele propriu sau adevers. Atacul direct al unei piese la regele advers poartă denumirea de șah. Astfel, denumirea acestui joc, șahul, poartă în sine o relaționare directă cu regele, sau altfel spus: șahul implică chiar în denumirea lui apelul la rege. Regele e singura piesă care are deasupra capului crucea, ca semn al autorității omenești, care-și are izvorul în autoritatea dumnezeiască, căci Crucea este asociată mereu cu Hristos, Dumnezeul și Creatorul lumii, Cel ce de bunăvoie S-a răstignit pe ea. Regele este centrul psihologic al jocului de șah, atât prin autoritatea pe care o impune cât și prin prisma faptului că toate strategiile îl privesc în mod direct.

Prin analogie, lumea în care trăim nu ar avea sens fără Dumnezeu. Așa cum piesele de șah își justifică existența doar raportându-se la rege, la fel noi oamenii avem sens pe pământ doar raportându-ne la Cel ne-a creat. Blaise Pascal spunea: „Dacă omul nu este făcut pentru Dumnezeu, de ce nu este fericit decât întru Dumnezeu? Dacă omul este făcut pentru Dumnezeu, de ce îi este el atât de potrivnic lui Dumnezeu ” iar Sfântul Tihon spunea: „Nimic nu este mai mare ca omul cu Dumnezeu şi nimic mai mic ca omul fără Dumnezeu.

Așa cum regele este centrul psihologic al jocului de șah la fel Dumnezeu stă în mijlocul creației Sale, fiind rațiunea de a exista a fiecărui lucru și a fiecărei persoane. Totul e creat, și fiecare lucru creat a primit un scop pentru a exista, din partea Creatorului. Totul are sens doar pentru că Dumnezeu le-a dat un sens.

Așa cum toată strategia jocului de șah se precipită spre final în jurul regelui, la fel viața oamenilor, buni sau răi, spre bătrânețe se apropie de Dumnezeu, temători fiind în pragul morții.

Continue reading

Posted in Uncategorized | 2 Comments

Lupta cu diavolul, ca o partidă de şah

M-am lăsat înşelat de multe ori în ultima vreme, diavolul e mult mai viclean decât îmi închipuiam. Şi mai rău decât atât, diavolul e şi foarte răbdător, nu se grăbeşte deloc, ci duce o luptă susţinută împotriva noastră clipă de clipă. Imediat am impresia, după ce fac o faptă bună, că n-am cum să ajung în iad, că o să mă mântuiască Dumnezeu. Şi din cauza asta mă las pe o ureche şi nu mai lupt aşa cum trebuie, nu mai stau împotriva răului din mine aşa cum s-ar cuveni.

Cel rău caută ispite adecvate fiecărui om. Pe unii îi aruncă în pacate mari din prima, şi nu se mai pot ridica din ele. Pe alţii îi impinge înainte să facă fapte bune ca să se poată lăuda şi preamări. Pe cei căldicei îi răceşte şi mai tare cu fel de fel de ispite şi plăceri. Dar ce face oare cu credincioşii care stau aproape de Dumnezeu şi merg la Biserică, şi se-mpărtăşesc de harul lui Dumnezeu, prin rugăciune, prin Sfintele  Taine, prin fapte bune, etc ? Ce plan are împotriva lor?

Diavolul ştie că cei credincioşi nu pot fi ispitiţi să cadă în păcate grele, pentru că-şi vor da seama imediat, şi vor alunga ispita. Unora ca acestora le pregăteşte ceva mai deosebit: îi împinge să cadă în păcate mici. Azi vreo câteva, mâine la fel, poimâine iarăşi…săptămâna viitoare îi va împinge în acelaşi păcate, dar mai accentuat. Diavolul nu se grăbeşte, are mare răbdare. Lupta împotriva răului e ca o partidă de şah, câteva mutări bune nu-ţi garantează victoria, ci doar cel care dă mat e declarat învingător. Aşa şi cu noi, câteva fapte bune nu-l sperie pe cel rău, ci el continuă lupta, mutare de mutare, dărămând cărămidă cu cărămidă sufletul nostru. Scopul lui este să ne despartă de Dumnezeu şi să ne arunce în iad, ca să suferim şi noi acolo unde suferă şi el.

Necuratul aşteaptă şi un an… şi zece… atâta timp cât îşi va îndeplini scopul.

Continue reading

Posted in Uncategorized | 10 Comments

Viaţa prin şah

Între viață și șah se pot construi paralele și alegorii, ceea ce nu ar trebui să fie suprinzător pentru niciun cunoscător, fie și într-o măsură moderată, al bătrânului joc de șah. Complexitatea deosebită a șahului (concretizată, de exemplu, în numărul pantagruelic de posibile poziții diferite una de cealaltă) ar putea să relaționeze cu bogăția imaginarului uman, spre a da naștere la numeroase astfel de legături între viața omului în sine sau numai aspecte ale ei -pe de-o parte- și universul șahist, pe de altă parte. În continuare, voi da o serie de exemple spre a-mi susține punctul de vedere expus anterior, cu speranța că le veți găsi pertinente și originale.

1. Viața ca o partidă de șah: etapele, lupta cu schimbările, timpul-limită, piesele ca „talanți”, regele-suflet, „matul” către fericire

Compararea vieții omului cu o partidă de șah reprezintă cea mai amplă formă de manifestare a imaginației în contextul prezent. Când vorbim de o partidă de șah, implicăm din start mai mult decât dacă facem referire la o anume poziție de pe tablă, ce poate apărea într-unul din momentele jocului (deschidere, joc de mijloc, final). O partidă, la fel ca viața, se desfășoară pe diferite etape, presupune dinamism, trecerea timpului, luarea deciziilor, anticiparea unor evenimente, sacrificii și multe altele.

Ca o primă remarcă, luăm cele trei etape ale jocului de șah și le punem față în față cu trei mari perioade din viață: copilăria, tinerețea și bătrânețea.

Continue reading

Posted in Uncategorized | 2 Comments

Pionul, o piesă de şah din altă lume

16 piese, 16 componente  ale unei armate împărţite pe două rânduri. În prima linie cei 8 pioni care stau ca un zid de apărare înaintea familiei regale, a cavaleriei, a episcopilor şi a turnurilor de control. Pionul e singura piesă de pe tabla de şah căreia i s-a încredinţat prima mutare.

Marele şahist rus, Anatoly Karpov spunea:  “Pionii nu creează doar schiţa întregului tablou, ci ei sunt şi pământul, fundaţia pe care se va construi orice poziţie viitoare.”

Pionii, deşi limitaţi în mişcări şi cu un atac firav, prin poziţia lor vor decide întreaga luptă. Aşezarea lor va întări apărarea sau dimpotrivă, va crea spaţii vulnerabile uşor de speculat pentru adversar.

Pionii sunt asemenea gândurilor rele, firave şi iniţial fără prea mare putere de a influenţa realitatea, dar care cu cât persista în jocul minţii omului cu atât capătă şanse mai mari de a se transforma în fapte, aşa cum pe tabla de şah pionii neopriţi la timp se transforma la capăt în regine.

Pionul este soldatul devorat, gata primul să-şi dea viaţa în focul luptei. Pionul este omul simplu de la ţară, este omul sărac şi cinstit. Pionii sunt poporul.

Pionii sunt faptele bune cele mici şi multe. Pionii sunt gesturile mici dar cu mare influenţă în timp. Pionii sunt faptele mici pe care se vor construi în viitor faptele cele mari.

Continue reading

Posted in Uncategorized | 5 Comments

Piesele de şah şi Biserica lui Hristos

Elementul cel mai important de pe tabla de şah este regele.Toate celelalte piese au un singur scop: apărarea sa. Deşi regele poate fi adus în “şah mat”, interesant este faptul că regele nu ‘se ia’. Deşi atacat, el rămâne pe tabla de şah. Acesta este recunoscut şi prin crucea sa.

Regele este Hristos. Există duşmani ai Lui, care Îl atacă, dar există şi credincioşii,care Îl apără, uneori chiar cu preţul vieţii. Însă El este veşnic şi efortul duşmanilor de a-L doborî este în zadar. Aceştia pot duce multe suflete din cele care Îl apară la pierzare,dar nu pot distruge Regele. De remarcat este şi faptul că Regele este cea mai statică piesa.El priveşte cum prietenii săi Îl apăra şi respecta libertatea de gândire a duşmanilor. Decizia Sa o vom afla abia la judecata de apoi.

Cele mai multe posibilităţi de apărare a regelui şi a celorlalte piese le are, cu siguranţă, regina. Aceasta se poate deplasa în trei direcţii şi pe orice număr de pătrăţele.

Regina Cerului este Fecioară Maria. Ea sare în apărarea noastră şi mijloceşte pentru noi înaintea lui Hristos,aşa cum a mijlocit dintotdeauna. Ea este cea care se jertfeşte cel mai mult pentru Dumnezeu şi Biserică, începând cu zămislirea sa  Ea îi este şi fiica,dar şi Mama.

Turele au şi ele două posibilităţi de deplasare, dar numai în linie dreaptă. Aceştia sunt duhovnicii, care îi călăuzesc pe credincioşi pe calea cea dreaptă şi cu adevărul de credinţă îi înving pe duşmani.

Continue reading

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Tabla de joc, timpul, piesele şi mutarea lor

Şahul este cu siguranţă printe cele mai interesante şi mai atractive jocuri din lume, datând de la jumătatea secolului al XV-lea, având ca străbun un joc indian mai vechi: shatranj. Nu este un joc simplu dar nici unul complicat și poate fi jucat de către copii dar poate pune la încercare şi adâncimea minţii celor mai puternici şahişti ai lumii.

Există multe conexiuni între regulile şi desfăşurarea jocului de şah şi legile şi trăirea vieţii noastre pe pământ.

Acţiunea se desfăşoară pe o tablă de joc de 64 de pătrăţele, 8 pe lungime, 8 pe lăţime. Opt este cifra veşniciei în Biserica noastră,  este cifra care aduce aminte de Învierea Domnului, de restabilirea creaţiei, de mântuirea omului. Aşa cum jucătorii de şah îşi mută piesele pe o tablă brăzdată de linii şi coloane cu 8 pătrăţele, aşa şi viaţa noastră este brăzdată de perspectiva veşniciei, de credinţa că există o viaţă după moarte, de nădejdea că există un Dumnezeu bun, drept şi iubitor. Cele 64 de pătrăţele definesc lumea în care se ciocnesc strategii fascinante de joc, un spaţiu perfect: 8×8. Universul creat defineşte spaţiul perfect în care omului i s-a rânduit să trăiască, lumea minunată plină de taine în care omul a fost pus ca stăpân, în care cel cu chip asemenea lui Dumnezeu a fost lăsat liber să gândească, să creeze şi să iubească.

Jocul de şah este contra timp, un timp egal stabilit dinainte pentru ambii adversari; fiecare gândeşte şi mută pe timpul lui. Primul dintre jucători căruia i-a expirat timpul, nereuşind să câştige până în acel moment, pierde, fiind declarat învins. După căderea în păcat al lui Adam a apărut şi pentru noi timpul. Putem trăi veşnic, dar viaţa noastră pe pământ este limitată. La un moment dat timpul acordat de Dumnezeu va expira. Fiecare îşi foloseşte timpul cum crede de cuviinţă, dar la sfârşit doar cei chibzuiţi câştigă. Se întâmplă într-o partidă de şah ca unul din adversari să aibă un mare avantaj de poziţie sau un avantaj material (piese în plus) şi totuşi să nu reuşească să dea mat şi timpul să-i expire. Deşi un astfel de jucător a avut la îndemână toate mijloacele prin care putea să câştige, totuşi a pierdut. Aşa este şi-n viaţă, unii din noi avem de toate şi nu ne lipseşte nimic, şi totuşi nu ştim să ne câştigăm veşnicia prin tot ce ni s-a dăruit. Şi pierdem… pierdem împărăţia cerurilor…

Continue reading

Posted in Uncategorized | 1 Comment